Lucrări de psihopomp la locurile Holocaustului

A fost cea mai mare onoare din toate existențele mele anterioare să însoțesc aceste multe suflete peste ultima barieră a vieții, eliberându-le pentru următorul ciclu al destinului lor. Aceasta este ceea ce fac șamanii, în special cei întăriți de o serie de ateliere la The Monroe Institute.

„Ei mor brusc și fără pregătire pentru moarte. Se blochează, fără să-și dea seama că sunt morți.”

Era 1992. Participam la un program Lifeline la The Monroe Institute. Nu-mi dădeam seama că direcția vieții mele urma să fie schimbată pentru totdeauna. Bob Monroe tocmai îmi răspunsese la întrebarea despre cum spiritele pot fi prinse BETWEEN WORLDS; de ce au nevoie de ceea ce șamanii numesc muncă de psihopomp, o formă de recuperare a sufletului sau eliberare de legăturile muritoare.

Apoi, l-am întrebat pe Bob: „Ce se întâmplă cu toți acei milioane de oameni care au fost uciși în holocaust? Care au fost luați din trenuri și duși în camerele de dușuri unde gazul zyklon B curgea din dușuri în loc de apă? Toată lumea era moartă în decurs de cincisprezece minute. Niciun timp pentru pregătirea pentru moarte; nici măcar timp pentru ultimele gânduri! Ce se întâmplă cu toate acele suflete nefericite? Cine le va elibera din lanțurile lor karmice?”

Monroe, ușor șocat, a răspuns: „Nu putem face totul.” I-am răspuns: „Aceasta va fi misiunea mea în viață, eliberarea lor. Aceasta va fi datoria mea sacră. Sunt un șaman și știu cum să eliberez spiritele.”

poezie. A fost modul meu de a întoarce lacrimile. Și, poemele au transmutat aceste sentimente profunde în ceva strălucitor și curat și surprinzător de clar.

Și așa s-a întâmplat. Am mers în Germania, în Polonia de trei ori, în Rusia, Lituania și Ucraina. Am mers cu maracas și clopoței și cu o inimă pură și o suflet bun și am eliberat sufletele captive cu milioanele—la Sobibor, unde 250.000 au fost uciși; la Belzec, unde numărul victimelor a depășit 600.000; la Majdanek, unde cenușa a 250.000 se odihnea în liniște. Am mers la Treblinka, unde peste 900.000 au fost prinși inexorabil; la Chelmno, unde copiii din Lidice se jucau; la Auschwitz-Birkenau în Polonia și Panevėžys în Lituania; la Babi Yar în Kiev, unde românii și rușii s-au alăturat evreilor în rândurile celor ale căror destine au fost marcate de o moarte bruscă și intempestivă. Decedații erau atât de recunoscători că erau în sfârșit liberi. Mi-au mulțumit cu o voce liniștită, dar copleșitoare, de cel mai profund respect.

Pentru a procesa emoțiile pe care aceste voci le-au evocat, m-am îndreptat spre compunerea de poezie. A fost modul meu de a întoarce lacrimile. Și, poemele au transmutat aceste sentimente profunde în ceva strălucitor și curat și surprinzător de clar.

Așadar, angajamentul meu față de Robert Monroe a fost îndeplinit. Spiritele au trecut mai departe în pace și dragoste, pregătite pentru o viață nouă și roditoare. Ce zi minunată a fost când am descoperit pentru prima dată TMI. Mi-a oferit un focus magnific și o viață plină de scop și bucurie.

A fost cea mai mare onoare din toate existențele mele anterioare să însoțesc aceste multe suflete peste ultima barieră a vieții, eliberându-le pentru următorul ciclu al destinului lor. Aceasta este ceea ce fac șamanii, în special cei întăriți de o serie de ateliere la The Monroe Institute. Lifeline a fost extrem de util.

Așadar, angajamentul meu față de Robert Monroe a fost îndeplinit. Spiritele au trecut mai departe în pace și dragoste, pregătite pentru o viață nouă și roditoare. Ce zi minunată a fost când am descoperit pentru prima dată TMI. Mi-a oferit un focus magnific și o viață plină de scop și bucurie.

Iată unul dintre poemele pe care le-am compus după ce am vizitat locurile holocaustului. Au fost esențiale în ajutarea mea de a mă ancora și de a pretinde cel puțin o normalitate tipică—astfel încât să mă pot integra în lumea convențională.

Belzec II

"Eu sunt Jakov, croitorul, vin din Linz,
Cu soția mea și cei doi băieței,
Ne-am urcat într-un tren pentru un lagăr de muncă în
Europa de Est, undeva aproape de Tomaszow Lubelski."

"Vagonul proiectat inițial pentru vite este
Atât de aglomerat încât copiii abia pot să stea jos.
Și, Rebecca, soția mea, își mușcă buzele și abia
Își suprima frica."

"Simt, adânc în oasele mele, o neliniște profundă,
De parcă Îngerul Morții ne-a marcat
Pe mine și familia mea pentru o întâlnire finală;
O îmbrățișare în aripile sale întunecate și amenințătoare."

"De parcă acest emisar sumbru al doom-ului, ne-ar fi măsurat pe toți,
Pentru hainele noastre de plecare, giulgiuri pe care
Le vom purta cu cea mai mare reticență,
Când vom ajunge la destinația noastră îndepărtată."

"Trenul încetinește, se oprește, gardienii ne oferă
Coșuri pentru hainele noastre. Trebuie să ne spălăm și
Să ne curățăm de transpirația și murdăria a multor mile.
Uitați! Asta este calea spre toalete."

"Gardienii ne împing, ne înjură, ne împing constant înainte.
Bărbați într-o direcție, femei și copii în alta,
Sonderkommandoes, ajutoare evreiești, îi asistă.
Copiii plâng, Rebecca plânge.
Eu mușc țesătura aspră a disperării mele amare și negre."

"Oh Dumnezeule, Dragă Tată, nu pot să-mi protejez familia,
Inima mea se rupe----------------------se frânge.
Oh, Puternicul Yahweh, de ce ne părăsești?
Ușa se deschide și ne aruncăm în dușuri.
Doamne, ferește-ne, curățarea a început!"

Lucrare nepublicată © 2002  Donald W. Paulus

Călătorie în Starea de Viață de Apoi. Salvare și Recuperare a celor care au nevoie de asistență. Alăturați-vă nouă pentru programul de 5 zile/6 nopți Lifeline.

Pentru mai multe informații despre programele și produsele menționate în acest articol, vizitați secțiunea noastră programe sau magazin.